Cuvinte pentru un început...

Setea de cunoaștere este atât o binecuvântare, cât și un blestem. Prin diverse metode, suntem capabili să privim dincolo de păturile superficiale ale existenței pentru răspunsurile celor mai arzătoare întrebări. Astfel putem evolua, ne putem depăși condiția, dar durerea căderii în cele mai întunecate colțuri ale realității poate semăna numai dezastru. Spre deosebire de alte sisteme oculte unde adeptul umblă pe cărări pavate și luminoase, la adăpostul siguranței și păcii, în sistemele Căii Stângi, adeptul este singur, în locuri sălbatice, neumblate. Cele mai mari comori se află ascunse în Întuneric, puțini le găsesc, iar și mai puțini le dobândesc. La rădăcinile Copacului Mizantropiei, dezbrăcat de tot ceea ce este uman, adeptul îi culege roadele. Numai atunci se va rupe de creația ce l-a ținut captiv în iluzii; în moarte și extaz, se eliberează.

duminică, 1 mai 2011

Manifestările curentului anti-cosmic în cauzal


Așa cum arată și numele, curentul anti-cosmic face referire la emanațiile ale căror sursă se află dincolo de structurile sephirothice care tind spre unitate. Din perspectiva acestora din urmă, anti-cosmosul este malevolent, distrugând ordinea cosmosului. Așadar, putem defini acest „rău” ca separație. Dar, la fel cum moleculele trebuie să se desprindă pentru a forma alte legături sau cum celulele se multiplică dând o nouă viață, așa putem spune și despre emanațiile anti-cosmice. Ele, deși în antiteză cu caracterul restrictiv al cauzalului, reprezintă o parte esențială din Creație, și anume procesul de dispersie. Această idee a apărut în conștiința umană și s-a concretizat sub forma diferitelor lucrări care au avut ca scop explorarea creației universului. Spre exemplu, în Enuma Elish, din corpul lui Tiamat se creează lumea, iar sângele lui Kingu dă viață rasei umane. O altă idee interesantă care apare în aceste scrieri este aceea că forțele întunecate sunt primordiale. Tiamat și Absu domneau în neantul infinit înainte de timp sau Angra Mainyu se naște înaintea lui Ahura Mazda. De asemenea, unii qabaliști punctează această idee, explicând astfel natura dezechilibrată a stâlpului stâng al Sephiroth-ului. Totuși, sferele Binah, Geburah și Hod sunt ținute în echilibru de stâlpul drept, altfel ar emana incontrolabil către Malkuth iar structurile sephirothice s-ar distruge. Dar o mică parte din acest curent anti-cosmic provine din Sephiroth. Este cunoscută ideea că Malkuth, lumea materială, parte a Sephiroth-ului, se manifestă în același plan ca Nahemoth, lumea materială qliphothică; Malkuth și Nahemoth se află una în cealaltă. Existența emanațiilor qliphothice în cauzal poate fi explicată prin ideea că acestea sunt capabile să pătrundă în structurile sephirothice. Deși sunt fără gând de creație, se pot concretiza în cauzal consumându-l din interior. Qliphoth-ul este tentacula Haosului ce străpunge pătura iluzorie a închisorii ajungând în conștiința umană, plantând în aceasta semințele rebeliunii contra ordinii. La fel ca Sephiroth-ul, Qliphoth-ul este format din 10 sfere, fiecare reprezentând un anumit grad de concretizare al impulsurilor. Doar că, comparativ cu Kether, prima sephiră, Thaumiel are o natură duală reprezentând două concepte opuse prins într-o singură idee. Satan și Moloch sunt gemenii ce conduc Thaumiel, primul reprezentând rebeliunea contra creației, iar al doilea reprezintă Universul B, regatul din Sitra Ahra. Distrugere și creație, două concepte în opoziție, dar în ceea ce privește manifestarea anti-cosmică, două fețe ale aceleași monede. Cum am menționat anterior, Haosul poate distruge, dar de asemenea poate crea. Adeptul LHP va străbate anti-lumile qliphothice, lăsând în spate iluziile ce îl țin în loc, până când va ajunge gol în fața porții către un alt univers, ghidându-se în drumul lui după vocea din ce în ce mai puternică a Haosului. Dincolo, va deveni din creație, creator.