Manifestarea exoterică a unei anumite religii este
condiționată de factorii naturali și antropici care influențează acel popor și
se află în strânsă legătură cu modul de gândire al acelei societăți,
influențându-se reciproc, creându-se astfel o relație de interdependență între
societate și religia sa. Astfel apar legile morale, doctrinele, religia
căpătând și un înveliș extern care acaparează gândirea și comportamentul
indivizilor care o practică. Spre exemplu, este normal să vedem în Asiria zei
sângeroși și violenți, iar acest lucru se reflectă în caracteristicile
asirienilor. De asemenea, putem spune și invers. Felul de a fi al asirienilor
se reflectă în zeii lor. În acel spațiu și timp, legile lor sunt cele corecte,
așa cum sunt și cele de aici, din ziua de azi. Singura problemă e că morala
este ceva subiectiv, asemenea acestei corectidtudini, nerezistând sub aceeași
formă distanței și timpului. Dacă un om contemporan va călători în Babilon, va
rămâne șocat de traiul diferit, de obiceiurile care i se vor părea, probabil,
scandaloase, asta înainte să fie executat pentru straiele ciudate pe care le
poartă. La fel și invers.
Există așadar această incompatibilitate, de aceea, omul
modern practicant de magie, deși va încerca să reproducă atmosfera trecutului,
va da greș, dacă nu în înțelegerea formei, în înțelegerea gândirii, deoarece nu
cunoaște toate aspectele vieții din altă eră. Nu poți fi ceea ce nu ai trăit
niciodată. Te poți lega de anumite concepte și imagini, reinterpretându-le cu o
perspectivă modernă. Se observă că, indiferent de tradiție, sunt păstrate
anumite linii principale comune: există acea idee de primordialitate a forțelor
întunecate, fie că vorbim de oceanul primordial al mesopotamienilor, de
giganții nordicilor și așa mai departe. Aceeași idee apare și în Qabalah, deși este
deseori mascată de o diversitate mare de forme din regiuni și perioade diferite
și de speculațiile de multe ori contradictorii referitoare la manifestările
acestei lumi (și nu numai). Totuși, Qabalah, spre deosebire de sistemele ezoterice
mai vechi, are avantajul de a fi mai apropiată de gândirea omului modern și
astfel se creează o legătură mai strânsă între acesta și sistemul practicat. În
practica ocultă, nu este necesară autenticitatea istorică a unor documente și
fapte, ci mai degrabă una ezoterică, unde cei apți vor putea transcede formele
sistemului antrenându-și astfel conștiința spre gnoză.
I se poate reproșa Qabalei faptul că este un sistem creștin,
iudaic, de RHP. Au existat destule organizații „eretice” care au ales sistemul
qliphothic în detrimentul celui sephirothic, deci, afirmația de sus este falsă.
Qabalah, în afară de liniile teosofice și teologice pe care le manifestă, are
și un fundament filosofic, îndreptat deci spre o gândire mai flexibilă. De
asemenea, lecturând tratatele asupra acestei învățături, gândul ne îndreaptă
spre o știință a naturii, una de avangardă chiar și după sute de ani; o
îmbinare între teologie, filosofie și știință.
Subconștientul nostru este un labirint cu ieșirea în miezul Haosului nestăpânit de nicio limitare, unde cercul devine o
spirală fără capete. Ca să trecem prin acest labirint avem nevoie de o hartă,
dar cu cât omul se îndepărtează de Natură și de viața păgână, acest labirint se
complică, așadar, și harta trebuie să țină pasul.
