Cuvinte pentru un început...

Setea de cunoaștere este atât o binecuvântare, cât și un blestem. Prin diverse metode, suntem capabili să privim dincolo de păturile superficiale ale existenței pentru răspunsurile celor mai arzătoare întrebări. Astfel putem evolua, ne putem depăși condiția, dar durerea căderii în cele mai întunecate colțuri ale realității poate semăna numai dezastru. Spre deosebire de alte sisteme oculte unde adeptul umblă pe cărări pavate și luminoase, la adăpostul siguranței și păcii, în sistemele Căii Stângi, adeptul este singur, în locuri sălbatice, neumblate. Cele mai mari comori se află ascunse în Întuneric, puțini le găsesc, iar și mai puțini le dobândesc. La rădăcinile Copacului Mizantropiei, dezbrăcat de tot ceea ce este uman, adeptul îi culege roadele. Numai atunci se va rupe de creația ce l-a ținut captiv în iluzii; în moarte și extaz, se eliberează.

marți, 28 decembrie 2010

Succesul unui act de magie - partea a II-a

Așa cum am specificat în prima parte, cheia succesului în practica ocultă o reprezintă întreruperea gândurilor care străbat creierul, concentrarea rămânând numai asupra lucrării de față, fie că este vorba de evocarea/invocarea unui demon sau de proiecție astrală. Această stare în care toată concentrarea creierului se resfrânge asupra unui singur lucru este neobișnuită și solicită practicantul la eforturi mari pentru a o menține. De aceea, pe lângă exercițiul de control al minții de la prima parte, mai există o serie de moduri care poate ajuta la creșterea eficienței acestei stări. Două moduri principale prin care gândirea poate fi oprită sunt reprezentate prin două moduri diferite de abordare: modul inhibitor, care semnifică privarea de orice senzor extern, Adeptul rupându-se de lumea cauzală; și modul exhibitor, prin care mintea e „bombardată” cu o sumedenie de stimuli externi, forțând creierul să își închidă temporar anumite funcții.

În dorința de a desena cititorului o imagine mai clară, voi da câteva exemple pentru ambele moduri. Închiderea cenzorului psihic folosind prima metodă menționată se obține prin controlul minții explicat la prima parte, privarea senzorială, privirea într-un punct fix sau epuizarea organismului prin efort fizic susținut sau insomnie. Modul exhibitor este reprezentat prin excitare sexuală, durere, emoții precum mânie și/sau teroare, muzică sau chiar mersul corect. Sunt sigur că ultima ridică un semn de întrebare, dar din experiență proprie, pot spune că este eficientă. Mergând încet, cu spatele drept și cu privirea fixă îndreptată înainte, absorbit de tot orizontul vizual, mintea își va diminua gândirea haotică devenind astfel lucidă.

În ceea ce privește metoda a doua, de notat este faptul că acești stimuli sunt necesari în cantități extreme pentru a avea rezultatea, atlfel gândirea va deveni și mai dezordonată. Desigur, acest lucru nu se poate aplica mersului corect.

Deși în antiteză, aceste două modalități duc la același rezultat, de închidere a minții raționale, de oprire a dialogului intern, deschizând astfel poarta îngustă a Gnozei. Rămâne la latitudinea fiecăruia ce modalitate folosește. Transorfmă-te într-un lac liniștit sau într-un vulcan în erupție, e același lucru. De specificat că nu poți fi ambele în același timp.

Veninul din Sitra Ahra


Într-o lume a drumurilor în cerc, a păstorilor care apar infailibili în ochii celor simpli și le trezesc  în inimile de gelatină entuziasmul ignoranței , iar care în aroganța lor au construit structuri să suprime ceea ce nu înțelegeau; răsare o lumină diferită, ale cărei raze strălucesc spre interior. Puțini sunt aceia ce îi simt căldura, puțini sunt cei ce se aventurează în labirintul care duce către o altă lume. Stând în fața altarului Zeilor Întunecați, simți cum tot ce este uman se dizolvă, iar Sinele se ridică deasupra trupului, simți o puternică urgie deschizând carcasa vechiului Eu, răsărind un altul, mai aproape de Întuneric. Călătoria aceasta este un număr infinit de carcase, dar chiar și eternitatea va avea un sfârșit, iar atunci, nu va mai fi timp, nu va mai fi nimic. Bucată cu bucată devenim mai morți, pășim prin nororiul greu al pasiunilor muritoare. Am făcut o alegere, am ales calea grea, pentru că doar ea va aduce adevărata înțelepciune, am ales să privesc adânc în Întuneric, căci acolo m-am regăsit, în toată splendoarea Hazardului; se extinde în ființa mea, consumă încet orice iluzie, asemeni unui venin...

joi, 23 decembrie 2010

Succesul unui act de magie - partea I

Toate emoțiile și fenomenele care au loc la nivel cauzal în creierul omului prezintă o dualitate, doi termeni complementari care se definesc reciproc. Iubirea nu poate fi percepută fără ca ura să existe, binele nu poate exista fără rău, plăcerea este definită de durere și lista poate continua. Acest lucru se întâmplă deoarece mintea rațională nu poate percepe aceste lucruri, ci diferențe, nu își poate defini impulsurile altfel decât să le constrângă într-un mediu contradictoriu, așa se vor contrasta față de celelalte. Așadar, toate senzațiile și emoțiile ființei umane sunt duale și reprezintă limitări, singurul lucru singular, care nu poate fi definit prin altceva este Sinele, Flacăra Neagră.

Flacăra Neagră este prinsă în pânza Ego-ul, pierdută printre nenumăratele gânduri care străbat mintea. Având o origine și o manifestare diferită față de lumea cosmică, aceasta din urmă tinde să o cenzureze, să o constrângă, punând bariere către Sine, făcându-l greu de atins. Într-un univers al cauzei și efectului, Sinele, care este dincolo de legile cosmice și de manifestrăile lor, Flacăra Neagră este inaccesibilă minții raționale a omului . De aceea, mulți sunt inconștienți de forța lor lăuntrică, rezumându-se la câteva pasiuni superficiale. Conștientizarea acestei puteri, dincolo de orice iluzie, este un proces nenatural pentru această existență, aducând nebunie sau înțelepciune Adeptului. Sau probabil pe amândouă în același timp. 

Deocamdată voi lăsa teoria și voi împărtăși un exercițiu extrem de util, după părerea mea cel mai important: închiderea gândurilor. Locul ideal este undeva unde este liniște deplină. Primul pas este de așezare într-o poziție confortabilă și încetarea și celei mai mici mișcări. De preferat într-o poziție verticală. Vei observa că mintea este alertă, fiind străbătută de nenumărate gânduri. Privește-le în mod pasiv, cu detașare, ca și cum nu ți-ar aparține. 15-20 de minute sunt suficiente la această etapă. Următoarea este controlul respirației, care trebuie să fie constantă și controlată, cu inspirări adânci și expirări ușoare. Ultima etapă este aceea de închidere a tuturor gândurilor. Odată  cu aceasta va veni și conștientizarea propriei esențe și detașarea față de Ego. Este foarte greu de menținut acest contact, iar o secundă poate fi considerată un succes. Aceasta este o modalitate de a intra în contact cu Sinele, cea inhibatoare, cealaltă se referă la „bombardarea” Egoului cu sunete, imagini, senzații precum durerea sau orgasmul, astfel mintea, instinctiv, se va închide în ea, lăsând liber ne-gândirii. Acestea două, deși în antiteză, ajung la același rezultat. Poți fii ca o apă liniștită sau ca un vulcan dezlănțuit, în mod paradoxal, este același lucru. De asemenea, pentru ca orice act de magie să aibă succes, este necesar ca Adeptul să atingă această stare, cea de eliberare temporară față de condiția normală.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Sacrul Feminin - inițierea prin sexualitate

O componentă importantă a manifestării lui Lilith este exprimată prin sexualitate.  Mai exact spus, cunoașterea și înțelegerea propriilor impulsuri de acest gen formează o etapă de inițiere, deoarece cunoașterea acestora și înțelegerea factorilor care declanșează sau suprimă astfel de emoții creează un echilibru intern, un pilon important al Sinelui. De aceea, este important pentru Adept să insereze aceste impulsuri în ființa lui, numai așa va putea să le canalizeze spre ceva folositor lui. Reversul medaliei apare deseori în religiile monoteiste din această eră, unde suprimarea acestui instinct este considerată o virtute, aducând în primă fază frustrări, apoi dezechilibre, iar în ultimă fază o catastrofă interioară, născând monștrii. Aceasta este dovada că sexualitatea nu poate fi suprimată, iar dacă se încearcă, se va comporta ca un cancer care consumă ființa omului „virtuos”.  Această perspectivă a religiilor de RHP, imprimată și societății timpului nostru, ajută Adeptul să se desprindă de aceste idei preconcepute prin practicarea opusului gândirii majorității. Prin acest lucru, el își întărește opoziția față de curentul majoritar al gândirii colective, câștigând o doză în plus de libertate.

În cadrul tradiției Căii Mâinii Stângi, Sacrul Feminin este cel care dă viață, care aprinde scânteia, este Haosul manifestat până în cel mai superficial nivel. În acest articol nu voi mai face referire la înfățișarea din mitologia iudaică, ci îmi voi îndrepta atenția spre o zonă exotică, mai puțin cunoscută; voi face trimitere la mitologia persană. Aici, Az, născută din esența Adeversarului, este cea care îl trezește pe Ahriman, devenind astfel scânteia care dă naștere focului. De asemenea, Ea este cadoul pe care Ahriman îl primește de la Zurvan, tatăl lui, spunându-i că este parte din el și avertizându-l de partea vampirică a acesteia. Așadar, și în această manifestare se observă partea devoratoare a Sacrului Feminin; Az este pofta sexuală care atinge subconștientul fiecărui individ, cea care îl distruge sau îl creează. 

Corupția acestei emanații apare și în sângele menstrual, semnificând sterilitatea în planul cauzal, dar fertilitatea în Haos. Mai mult de atât, în practicile oculte care implică astfel de manifestări, această substanță este extrem de folositoare datorită simbolisticii și forței pe care o emană.

miercuri, 15 decembrie 2010

Lilith - dincolo de basme



Așa cum am mai spus,  sacrul feminin din tradiția LHP reprezintă primii pași ai adeptul în Întuneric, ea declanșează setea de cunoaștere. O corespondență solidă a acestui lucru este realizată în cadrul mitologiei și învățăturilor iudaice. 

În ciuda faptului că în Mitul Fructului Interzis este înfățișat Satan/Lucifer ca fiind Șarpele, există și ideea că acesta era manifestarea lui Lilith, prima soție a lui Adam. Spre deosebire de Eva, Ea nu era născută din Adam, ci era o entitate separată. Astfel, Lilith, neavând o atitudine submisivă față de forța masculină reprezentată de Adam, și fiind forțată să fie în acest mod, a rostit numele secret al lui Yehovah și astfel a reușit să scape din Paradis. În deșert a întâlnit demoni iar astfel în Sitra Ahra a apărut o altfel de manifestare: creația văzută ca replică la Paradisul impotenței și stagnării. Acest mit este concretizarea unui impuls de dincolo de cauzal și trebuie văzut ca atare. Mă bazez pe capacitatea cititorului de a vedea dincolo de cuvinte și imagini; ele sunt doar o modalitate (de multe ori rudimentară) de a exprima ceva ce nu poate fi exprimat în totalitate. Este ca și cum aș încerca să sculptez o statuie în lemn cu fierăstrăul, nu va ieși niciodată așa cum îmi imaginez.

Înainte de căderea lui Lilith, Daath, sfera acesteia, aparținea de Sephiroth, iar Tiphareth, sfera de sub Daath, 
emanația solară, era corespondenta lui Adam. Daath, nevrând să se supună unei sfere inferioare, a căzut în Abis, lăsând un gol între Tiphareth și Kether. Adam primește o altă femeie, de această dată din propria sa ființă, fiind supusă principiului patriarhal Tiphareth.  Adam și Eva, goi, scăldându-se în beatitudinea ignoranței în Yesod(Eden), sunt tentați de Șarpe să muște din fructul cunoașterii căzând apoi din Paradis în lumea materială, Malkuth. Malkuth este lumea în care ne consumăm existența materială, iar aici, dintre toate sferele sephirothice, tentaculele emanațiilor acosmice vibrează cel mai puternic. De aici pornește Adeptul pe drumul inițierii, a transcedenței într-o ființă elevată, iar Lilith este cea care ademenește omul cu otrava evoluției.

duminică, 12 decembrie 2010

Lilith


O altă manifestare a Adversarului este reprezentată de partea feminină din Sitra Ahra, și anume Lilith. În cultura omenirii, Ea a apărut sub multe nume și reprezentări, dar esența Zeiței Lumii Adeverse a rămas aceeași. Este atât ura cât și iubirea, este impulsul care unește conceptele în antiteză, dându-le viață în subconștientul uman. Ea este cea care inițiază, cea care distruge carapacea  cauzală din jurul esenței umane, dezlănțuind potențialul. Prin ochii ei se relevă adâncurile Întunericului care pe cei slabi îi va distruge transformându-i în cenușă, iar pe cei puternici îi va lumina, le va insufla o nouă viață dincolo de moarte, deci se poate spune că reprezintă atât Viața cât și Moartea.

În tradiția ebraică, Lilith este patroana sferei Gamaliel, iar corespondentul astral este Luna. Spre deosebire de Yesod, sfera sephirothică în antiteză, Gamaliel reprezintă sterilitate, sexul doar pentru plăcere. Perioada menstruală a femeilor este concretizarea acestei manifestări.  Aici se mai găsesc impulsurile sexuale „necurate” ale omului; așadar, prin dezlănțuirea acestor impulsuri, Adeptul slăbește tirania structurilor sephirothice asupra Sinelui, prinzând astfel aripi. Dumnezeul impotent al Sephiroth-ului a încercat întotdeauna să cenzureze această latură a firii umane, dar nu a putut. Câțiva au fost binecuvântați cu esența acauzalului.

Naamah, considerată o altă față a lui Lilith, este patroana sferei Nahemoth, locul unde emanațiile din Gamaliel se concretizează. Așadar, indulgența sexuală de care vorbeam mai sus are loc în Nahemoth, elevându-se în Gamaliel. Nahemoth este acțiunea, iar Gamaliel senzația. Acolo porțile se vor deschide către o altă identitate, distrugând fostul „Eu”.

Toate emanațiile qliphothice au o natură vampirică, devorează pe cei ce sunt nevrednici să meargă pe această cale. Lilith, fiind inițiatoarea, natura vampirică are relevanță mai mare în contextul în care separă pe cei binecuvântați cu sângele lui Kingu de cei slabi. 

Complexitatea caracterului lui Lilith mă obligă să secționez acest subiect în mai multe articole, deci  voi reveni destul de curând cu altele pe acest subiect.

vineri, 10 decembrie 2010

Sistemul qliphothic de initiere


De-a lungul istoriei rasei umane, omul a incercat sa inteleaga procesele care il inconjoara, a simtit nevoia launtrica de a crea o legatura profunda atat cu mediul exterior, cat si cu sinele. Odata cu timpul, constiinta lui a devenit mai profunda, mai potenta. Acest lucru a dat nastere la concepte precum spiritualitate, zei, mituri si magie. De aici a rezultat formarea unor sisteme, plasarea lor intr-o forma in care mintea umana este capabila sa le inteleaga mai usor. Unul din aceste sisteme este Qabalah. Nu ma voi crampona in discutii irelevante despre originea, istoria si autenticitatea ei, scopul articolului este de a descrie in profunzime sistemul qliphothic.

Atat Qliphoth-ul cat si Sephiroth-ul pot fi considerate harti ale constiintei umane, in care fiecare teritoriu(sfera) reprezinta o lume cu o anumita caracteristica. Sferele din cadrul aceleiasi „harti” au o legatura extrem de stransa, reprezentand diferite grade de concretizare sau de manifestare al unui principiu. Diferenta dintre cele doua sta atat in aceste caracteristici, cat si in scopul magicianului. Un magician de Mana Dreapta va dori să parcurgă cele 10 sfere ale Sephiroth-ului doar pentru a deveni una cu Dumnezeu și a renunța la propria identitate pentru o forță exterioară. Acestia intotdeauna au vazut sferele qliphothice ca fiind perverse, emanatii distructive si au incercat sa le evite. In schimb, magicianul Caii Mainii Stangi va intra in cele mai intunecate colturi ale constiintei lui, pentru ca stie ca acolo se afla adevarata intelepciune care va aduce adeptul la rang de zeu. Defapt, acesta este scopul adeptului Caii Mainii Stangi, să devină o entitate izolată, independenta de Dumnezeu, sa devina din creatie creator. Un adept al Caii Maini Drepte se va lasa condus de curentul unui rau, acceptându-i orice directie, ducandu-l intr-un final intr-o mare unde poate pluti in ignoranta; in schimb adeptul Mainii Stangi va innota in directia opusa sensului de curgere, ajungand intr-un final la izvor, acolo unde poate seca sau schimba cursul raului, va va fi in stare sa hotarasca cursul. Sistemul qliphothic este unul din sistemele care invata adeptul sa innoate intr-un anume fel in acest rau.

Emanatiile care au dus la formarea Qliphoth-ului sunt primordiale, este forta anti-cosmica menita sa contracareze impulsul restrictiv al creatiei manifestat prin Sephiroth, dar Sephiroth-ul a fost format primul. Odata cu formarea Qliphoth-ului, structura opusului acestuia și-a schimbat forma, distrugandu-i echilibrul perfect in care se afla. Astfel, Da’ath, sfera a carui patron era Lucifer a disparut, cazand in Abis(mitul luciferian), separand Kether(sfera patronata de Yehova) de sferele inferioare. De asemenea, mitul cuplului primordial este sinonim cu formarea sferei Malkuth, omul cazand din Yesod in aceasta. Malkuth este deci lumea materiala in care ego-ul a luat fiinta. Un alt aspect important al Sephiroth-ului este reprezentat de coloana stanga  formata din Binah, Geburah si Hod. Ea reprezinta partea severa a lui Dumnezeu, manifestandu-se prin separare si prin distrugere, dar acestea sunt procesele care duc la evolutie si la formarea vietii. Cele trei sfere sunt puternic influentate de Qliphoth, acesta din urma fiind responsabil de fenomenul creatiei. 

Un alt aspect interesant este acela ca partea stanga a Sephiroth-ului poate crea viata prin energiile acauzale pe care le are, dar nu o poate intretine. De aceea, sferele din dreapta, Chokmah, Chesed si Netzah, reprezentand „mila lui Dumnezeu” trebuie sa echilibreze energiile din stanga. Astfel, este nevoie atat de lumina cat si de intuneric pentru ca lumea in care traim sa existe. Intunericul creeaza viata, dar nu o poate sustine, iar Lumina nu poate crea viata, dar o poate intretine. Altfel spus, noi ne aflam la intersectia dintre cele doua. O disparitie a uneia dintre ele va duce si la disparitia noastra materiala. Toate aceste aspecte sunt importante pentru intelegerea manifestarii fortelor qliphothice si cum interactioneaza ele cu Universul cauzal.

Asadar, cele zece sfere qliphotice reprezinta manifestari acauzale, iar tentaculele acestora au ajuns in constiinta umana, aducand gnoza anti-lumilor ascunse omului slab si nestiutor.

miercuri, 8 decembrie 2010

Lucifer=Satan


În unele tradiții de ”Left Hand Path”, Satan și Lucifer sunt prezentate ca fiind două entități distincte, exprimând concepte diferite. Așadar, în aceste tradiții lui Satan îi corespunde Sudul și elementul Foc reprezentând forța distructivă a emanațiilor sinistre din stânga lui Ain Sof;  în timp ce lui Lucifer îi corespunde Estul și elementul Aer, reprezentând astfel iluminare, acesta fiind aducătorul înțelepciunii adverse a Copacului Mizantropiei. 

Mintea noastră limitată nu este capabilă să acapareze esența fără formă a acestor impulsuri, are nevoie de nume, simboluri prin care să le dea o formă prin care creierul să facă legături cu acea forță. Deci, Zeii Întunecați nu au nume și formă, Lucifer și Satan sunt nume apărute în cauzal prin subconștientul omului. Astfel, acestea devin palapbile și pentru cele cinci simțuri materiale. 

Amândouă manifestări formează Adversarul, așadar pot sugera că există  dualitate în emanația anti-cosmică. Satan și Lucifer sunt manifestări ale aceluiași impuls; Satan, acuzatorul, cel care se opune distruge minciuna și structurile limitatoare ale demiurgului, iar Lucifer aduce adevărata lumină în spiritul omului, cunoașterea care i-a fost interzisă de către tirania emanațiilor cosmice. Împreună ca unul, Adversarul aduce fructul interzis omului orb, eliberându-l din stagnare, aducându-l pe drumul care duce contra ordinii naturale. Pentru ca ceva să renască, trebuie întâi să moară.

Drept urmare, Lucifer și Satan au aceeași esență, iar eliberarea și dobândirea înțelepciunii adverse sunt două principii care stau la baza transcedenței omului într-o ființă divină. Altfel spus, Satan/Lucifer este impulsul care conduce omul spre adevărata evoluție, în antiteză cu structurile sephirothice care conduc la stagnare și supunere.

În practicile oculte, Satan este folosit într-un context care necesită forțe distructive, pe când Lucifer apare în ritualuri care necesită dobândirea gnozei, a înțelepciunii.    
                                   
                                                                      Ave Lucifer! Hail Satan!