Cuvinte pentru un început...

Setea de cunoaștere este atât o binecuvântare, cât și un blestem. Prin diverse metode, suntem capabili să privim dincolo de păturile superficiale ale existenței pentru răspunsurile celor mai arzătoare întrebări. Astfel putem evolua, ne putem depăși condiția, dar durerea căderii în cele mai întunecate colțuri ale realității poate semăna numai dezastru. Spre deosebire de alte sisteme oculte unde adeptul umblă pe cărări pavate și luminoase, la adăpostul siguranței și păcii, în sistemele Căii Stângi, adeptul este singur, în locuri sălbatice, neumblate. Cele mai mari comori se află ascunse în Întuneric, puțini le găsesc, iar și mai puțini le dobândesc. La rădăcinile Copacului Mizantropiei, dezbrăcat de tot ceea ce este uman, adeptul îi culege roadele. Numai atunci se va rupe de creația ce l-a ținut captiv în iluzii; în moarte și extaz, se eliberează.

luni, 12 septembrie 2011

Pradă sau prădător?


Scopul acestui articol este de a clarifica anumite aspecte, atât exoterice cât și ezoterice, cu privire la vampirism. Sunt cunoscute legendele conform cărora vampirii apar ca niște entități care consumă sângele victimelor cu ajutorul caninilor dezvoltați peste măsură. Imaginea este o legendă, dar semnificația acesteia este foarte importantă cu privire la natura de prădător. Colții ajută vampirul să consume sângele vicitmei; altfel spus, natura sălbatică, ilustrată prin canini, ajută la prădarea victimelor. Așadar, acest concept arată natura violentă a acestor entități. Dar vampirul nu este doar o brută. O altă legendă este aceea că vampirii nu apar în oglindă, drept urmare sunt niște iluzii. De asemenea, ei apar ca fiind atrăgători, ceea ce denotă o inteligență fină, superioară pe care vampirii o dezvoltă manipulând în același timp iluzia/personajul pe care vor să-l reprezinte. Deci, vampirul este o entitate duală, canalizându-și instinctele cu ajutorul rațiunii, dând astfel naștere unor prădători extrem de feroce. Așadar, un vampir este un prădător. Fie că este vorba de vampir intelectual și social (mulți oameni populari devin vampiri în mod inconștient hrănindu-și personajul din părerile, admirația sau dezaprobarea celor din jur, existența personajului lor depinde de acest stil de viață) sau de cel spiritual, conceptul rămâne același, diferă doar nivelul în care acesta este aplicat.
La nivel profund, forțele anti-cosmice sunt prezente în această lume în diferite moduri și forme. Totuși, ele acționează în concordanță cu legile cosmice, asigurând dinamica în univers, transformarea materiei, viața consumă viață, moartea organismelor etc. Totul este un mecanism extrem de complex, o îmbinare de viață și moarte și o transformare continuă. Deși toate aceste fenomene reprezintă doar un cerc închis, bolul cu apă în care peștele se învârte în cerc are porți de ieșire, trebuie doar să mai fie ochi cu care să fie văzute. Moartea (nu neapărat cea fizică) este o astfel de poartă, așa și cei care o aduc. Avem multe de învățat de la prădători. Observăm crocodilul: stă fără să se miște multe ore, iar atunci când o face se mișcă încet, subtil, conservându-și astfel energia. Când vânează, o face iute și letal. Apoi se retrage, urmând iar o perioadă de calm. Un adevărat prădător. Nu este de mirare că specia lui a rezistat 200 de milioane de ani. Și va mai rezista. Un alt exemplu mai apropiat de noi sunt câinii. Cu toții am observat că un ciobănesc se manifestă doar când este necesar, în restul timpului odihnindu-se. De asemenea, am observat și acei câini de jucărie enervanți care fac zgomot și sunt agitați mereu. Care este victima? Care este prădătorul?
Acum ceva despre Homo Sapiens. Exemple particulare pot fi multe, pot descrie o sumedenie de tipologii umane dar ar însemna o pierdere de timp. Se aplică același concept ca la cel cu câinii. Mersul, privirea, expresia feței, temperamentul, tonalitatea vocii, siguranța/nesiguranța în orice mișcare, ticurile (sau lipsa lor), obiceiurile de hrănire sunt lucruri care trădează natura individului. Îți dai seama că e prădător atunci când îl vezi. La fel și în cazul victimelor. Totuși, dinamica este complicată având în vedere faptul că fiecare individ posedă anumite calități și defecte care se pot manifesta (sau nu) în niște condiții impuse. Chiar și așa, un prădător în cel mai profund sens al cuvântului, un vampir, se va descurca în orice situație, știind să îmbine bestialitatea cu rafinamentul.
În practicile oculte, spre deosebire de adepții RHP, vampirul spiritual realizează irelevanța eticii. Singura care are dreptate este puterea. Așa cum am mai spus, un vampir este atrăgător din punct de vedere sexual și este capabil să folosească aceste energii în scopuri benefice lui. Voi insista asupra acestui aspect în alt articol. De asemenea, vampirul spiritual știe să-și manipuleze imaginea/iluzia. A nu se face confuzie: deși sădește iluzii, este conștient de acest lucru și o face doar pentru a supraviețui printre ele, esența lui este mult mai adâncă.
Așadar, creează, consumă, distruge pentru binele propriu, dar atenție: nu ești singurul (sau singura) care poate face asta.