În primul rând, îmi cer scuze cititorilor mei (puțini la
număr, dar sper, de calitate), și de asemenea, îmi cer scuze față de mine
pentru cele câteva minute irosite pentru a scrie un articol atât de banal, dar
este pe măsura indivizilor în discuție și consider că este esențial să punctez
anumite lucruri, mai ales că a devenit iritant și pentru persoane ca mine care
nu au absolut nicio legătură cu basmele „balauri și centauri” în care s-au
trezit prinși. Am aflat că am roluri în astfel de povestioare pentru copiii cu sindromul Down fără acordul meu.
Există, în România cel puțin, anumiți indivizi puțin mai
agitați care se iau prea în serios pentru capacitățile lor. Desigur, trebuie să
compenseze faptul că nu fac nimic notabil și simt nevoia de a-și crea în mințile
lor (nu prea strălucite, de altfel), conspirații, urmăriri, secte, lucruri care
nu au absolut nicio legătură cu ceea ce înseamnă drumul anevoios al individului
de a se descoperi pe sine.
Bineînțeles, umflările de ego sunt cele care dictează ritmul
în astfel de circuri; precum „eu am flacăra neagră, ba nu, eu!” Toți aveți,
puișori, la dani se face diferența.
Există o mână de oameni care au legătură cu LHP, chiar și
tangențial, și este peste capacitatea mea de înțelegere cum nu au loc unii de
alții; nu știu cum țațismul, dorința de atenție și aviditatea pentru bârfe poate fi atât de pregnantă în unii indivizi. Nu este mult mai în regulă ca fiecare să păstreze acea distanță de
respect, să nu se mai bage ca musca-n rahat în treburile celui de lângă și să
nu se mai creadă buricul pământului?
Pentru cei care doresc să cunoască lume pentru a învăța
lucruri folositoare, eventual lume cu mai multă experiență, îi rog să fie
atenți. Cineva, dacă vă dorește binele, vă lasă singuri să vă descoperiți și să
suferiți din cauza propriilor greșeli. Ceilalți vor doar să vă modeleze pentru
propriul lor ego.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu