Cuvinte pentru un început...

Setea de cunoaștere este atât o binecuvântare, cât și un blestem. Prin diverse metode, suntem capabili să privim dincolo de păturile superficiale ale existenței pentru răspunsurile celor mai arzătoare întrebări. Astfel putem evolua, ne putem depăși condiția, dar durerea căderii în cele mai întunecate colțuri ale realității poate semăna numai dezastru. Spre deosebire de alte sisteme oculte unde adeptul umblă pe cărări pavate și luminoase, la adăpostul siguranței și păcii, în sistemele Căii Stângi, adeptul este singur, în locuri sălbatice, neumblate. Cele mai mari comori se află ascunse în Întuneric, puțini le găsesc, iar și mai puțini le dobândesc. La rădăcinile Copacului Mizantropiei, dezbrăcat de tot ceea ce este uman, adeptul îi culege roadele. Numai atunci se va rupe de creația ce l-a ținut captiv în iluzii; în moarte și extaz, se eliberează.

luni, 15 iulie 2013

Thanaeros



Prinși într-o realitate anostă și previzibilă, cu neputința eliberării, plutim în imponderabilitate față de propria noastră esență divină, inspirând batjocoritor duhoarea morții și a creației mutilate. Aruncați în noroi, ne zbatem înfometați spre un punct incert de puritate. Râzând haotic...
Urâm, hulim, distrugem, iubim, adorăm, creăm.
Naiv fiind, am adorat deșertăciunea frigidității. Dar am umplut golul cu apă sărată, iar eu pluteam agonizat, invocându-te. Și nu am știut că ești, dar eu te chemam, simțindu-te aproape, acolo, aici.
Dorim, da, te doresc. Văd adânc în tine și te vreau.
Blestem.
Oase descărnate,
și sex.
Sentimentele noastre, unite în spirală, morbide și asimetrice, în ritual extatic, îmbătați de seva Copacului Mizantropiei, privindu-ne. Goi de lut.
Cei care (se) omoară, cei care (se) iubesc.
Publicat de Drazah la 00:55

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)