Cuvinte pentru un început...

Setea de cunoaștere este atât o binecuvântare, cât și un blestem. Prin diverse metode, suntem capabili să privim dincolo de păturile superficiale ale existenței pentru răspunsurile celor mai arzătoare întrebări. Astfel putem evolua, ne putem depăși condiția, dar durerea căderii în cele mai întunecate colțuri ale realității poate semăna numai dezastru. Spre deosebire de alte sisteme oculte unde adeptul umblă pe cărări pavate și luminoase, la adăpostul siguranței și păcii, în sistemele Căii Stângi, adeptul este singur, în locuri sălbatice, neumblate. Cele mai mari comori se află ascunse în Întuneric, puțini le găsesc, iar și mai puțini le dobândesc. La rădăcinile Copacului Mizantropiei, dezbrăcat de tot ceea ce este uman, adeptul îi culege roadele. Numai atunci se va rupe de creația ce l-a ținut captiv în iluzii; în moarte și extaz, se eliberează.

duminică, 3 iulie 2011

Thagirion


Al șaselea nivel Qliphothic (sau al cincilea de la nivelurile de inițiere) este denumit Thagirion, ce semnifică dispută sau proces juridic. Aceasta poate fi interpretată în mai multe moduri, câteodată ca procesul juridic religios în care Satan este procurorul lui Dumnezeu, sau ca locul unde judecata lui Dumnezeu și admninistrației sale a dreptății este localizată. Separat de numeroase interpretări mitologice, numele Qliphei denotă natura antinomică ce lucrează împotriva legilor părții luminoase. Toate Qliphele poartă nume peiorative deoarece acționează ca antiteze a ordinii prezente. Deoarece Sephiroth-ul idealizează unitatea, latura întunecată semnifică dezbinare. Aceasta explică de asemenea și semnificația „disputei” în numele Thagirion.

Thagirion este Qlipha centrală în Ha-Han Ha-Hizon, copacul Qliphothic extern. Această Qliphă este latura întunecată a lui Tiphareth în Sephiroth. Ambele sfere corespund cu copilul sau cu progenitura, iar Tiphareth este asociată cu Cristos și cu caracterele Mesianice în timp ce Thagirion este asociat cu Antihristul și cu Bestia 666. Primele caractere propovăduiesc mântuirea prin ele (Isus explică în Biblie că el este singura cale de mântuire),  ceva ce este pus la îndoială de cele din urmă ce subliniază posibilitatea omului să se salveze singur. Tiphareth și Thagirion sunt amândouă asociate cu diferite caractere umane ce canalizează forța de la acest nivel, precum Dodhisatvas, maeștri secreți sau profeți. Deoarece acest nivel este sfera centrală a Copacului, cei ce sunt la acest nivel sunt capabili să mediteze între lumile de deasupra și lumile de jos. Personalități puternice pot fi asociate cu oricare dintre cele două niveluri depinzând de preferințele majorității: pentru un musulman, Mohamed este un caracter Tiphareth (desigur musulmanii nu folosesc acest simbolism), în timp ce el este văzut de unii creștini ca Antihristul, și deci un caracter Thagirion. În primele etape ale carierei sale, Hitler era văzut ca un mesia ce salvează Germania. Atunci, a asumat un caracter Tiphareth. Dar, după război era văzut ca Bestia personificată, iar acum este unul dintre cele mai populare caractere ce îl personifică pe Antihrist. Nero, Genghis Khan, Attila și mulți alți oameni puternici au fost numiți Antihrihristul și erau caractere pe care lumea proiecta umbra. Filozofi și mistici precum Nietzsche, Crowley și Gurdieff au fost, în mai multe cazuri, conectați cu Thagirion deoarece ei au spus că omul se poate salva singur, și au folosit o limbă simbolică ce avea legătură cu Thagirion. Un individ poate canaliza Thagirion și să fie o voce pentru cunoștințele laturii întunecate.

Pentru toți adepții, acest nivel înseamnă iluminare. Atât Tiphareth și Thagirion aparțin sferei solare, sau nivelului mental, iar aici magicianul vine în contact cu sinele superior (sau sinele inferior depinzând de felul în care este ținută harta). Magicianul își întâlnește Daemonul care, în partea luminoasă, ia forma Îngerului Păzitor, un termen inspirat de „magia sfântă” a lui Abramelin. În partea întunecată, Daemonul ia forma Bestiei. Latura luminoasă este caracterizată de iluminare intelectuală, în timp ce partea întunecată conduce la o iluminare instinctivă în care forța, viziunea și acțiunea sunt unite. În partea luminoasă, adeptul atinge o distanță intelectuală față de aici și acum, în timp ce partea întunecată conduce spre o prezență completă în aici și acum.

În unele niveluri ale căii inițiatice laturile întunecată și luminoasă sunt unite și, la nivelul solar, magicianul poate experimenta unitatea dintre Îngerul Păzitor și Bestia. Daemon-ul magicianului unește atât lumina și întunericul din interior, precum zeul gnostic Abraxas, ce este asociat cu acest nivel.

În Alchimie, aici se atinge statutul de diamant galben, numit Citrinitas. Sfera solară corespunde de asemenea cu topazul și aurul în Alchimie (Kether-Thaumiel sunt reprezentate de aur într-o formă roșie, superioară). Mulți adepți au parte de trăiri puternice de poftă când ating sfera soarelui. Aici devin una cu scopurile și idealurile pentru care s-au străduit. Adeptul trăiește o împlinire în toată ființa lui sau în Sine, așa cum este numit în terminologia psihologică. Acesta este Raiul pentru cei religioși (sau Iadul pentru cei ce s-ar duce acolo), niveul Boddhi sau Satori în misticismul oriental. Pentru magicienii Căii Stângi, ascensiunea la acest nivel duce la un sentiment de putere totală, dar nu într-o formă naivă și iluzorie ce poate fi trăită acum și din nou la nivelurile trecute. Pentru magicianul Căii Drepte, se ridică un sentiment de totală benevolență. Amândouă stări sunt prea suficiente și au devenit o capcană pentru numeroși călători spirituali. Nivelul soarelui și nivelul mental sunt doar la jumătatea drumului inițiatic. Această sferă, în terminologie simplă, poate fi desemnată ca un nivel în care adeptul trăiește „totul despre el” la capacitate maximă și experimentează toată ființa sa cu laturile distructive și creatoare în balanță. Dar, dincolo de acest nivel încep nivelurile superioare; sfera stelară, sau steaua transcedentală, ce poate fi numită un nivel în care adeptul devine „mai mult decât el” este nivelul în care se străduiește magicianul asiduu.

Tiphareth corespunde cu soarele în forma sa luminoasă, în timp ce Thagirion corespunde cu Soarele Negru. Soarele Negru reprezintă soarele în forma sa interioară, unde strălucește în interiorul omului și în lumile Qliphothice, asunse. Soarele comun este soarele extern ce luminează peste lumea obișnuită. Soarele Negru corespunde cu zeul Set din mitologia egipteană, în timp ce soarele obișnuit corespunde cu fratele său geamăn, Horus. În mitologia Nordică, Balder este asociat ocazional cu soarele obișnuit, în timp ce Soarele Negru corespunde fie cu Loke sau cu fratele orb al lui Balder, Hoder. Se pot găsi aspecte de ale lui Hoder ce sugerează că este o formă de Odin, iar Odin este de asemenea asociat cu Soarele Negru. Thagirion este soarele laturii întunecate, ce poate fi interpretat ca fiind soarle lumii de jos, care în mituri este personificat de Balder în Hel, Ra în Amenti sau de alți zei solari în regatul morții.

Soarele este simbolul sinelui împlinit, sau sinelui, ce poate atinge conștiința și iluminarea doar în lumea de jos. Înainte ca omul să-și confruntat propria moarte și aspectele mai întunecate, trăia rupt de multe părți din el. Fiind față în față cu moartea și intrând pe calea întunecată omul poate atinge iluminarea și cunoașterea absolută despre el. Aceasta este ilustrată de zeul egiptean Khepera ce încarnează principiul existenței și devenirii. Khepera poartă soarele în lumea de jos unde este renăscut ca propria progenitură. Soarele ce îl poartă reprezintă Sinele lui, și doar în lumea de jos poate un zeu să se creeze. Într-un vechi text egiptean, Khepera spune: „Eu sunt Khepera, cel ce s-a creat”.

Soarele Negru, sau principiul Thagirion, nu este doar soarele din lumea de jos, ci și o forță ce are o relație mai independentă cu sinele. Soarele Negru este un principiu ce strălucește în Sine în timpul călătoriei în subconștient. Soarele Negru este soarele interior sau central ce generează iluminare și forța divină în om. De asemenea, putem găsi descrieri unui Soare Negru extern. În acest caz, discutăm legende despre o lume în interiorul pământului: o lume ce este iluminată de prorpiul soare, numit „Soarele Negru”. Aceste legende au fost recreate de scriitorul ezoteric Sir Bulwer Lytton în poveștile sale Vril, ce arată un popor ce trăiește în interiorul pământului și se află în posesia unei forțe numită Vril. Altă speculație în ceea ce privește un Soare Negru extern susține că este un soare Negru în mijlocul universului, sau alternativ în centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, ce radiază prin univers cu o lumină care, pentru om, este percepută ca un întuneric gol. Se spune că generează materia întunecată ce umple universul.

Soarele Negru este generatorul din spatele forțelor ce în texte oculte sunt numite Vril, Od,  Kundalini sau forța Dragonului. Thagirion și Soarele Negru pot fi descrise ca principii ce canalizează acele forțe ale haosului din afara universului, ce ajung în univers atât ca forțe dătătoare de viață cât și ca forțe aducătoare de moarte. Thagirion corespunde cu Bestia din Cartea Revelației. Această forță poate fi găsită în vechea mitologie nordică ca fiind lupul Fenriz, și Thagirion este condusă de demonul Belphegor în Qabalah Goetică. Zeul încornorat în cele multe forme ale sale este o personificare a energiei solare ce pulsează din Thagirion. Demonul solar Sorath își are originea în Thagirion și are aceeași valoare numerică precum Bestia Apocalipsei, adică 666. Numărul 666 este numărul Soarelui Negru și poartă cheia formulei Shemhamforash și numărului 72, și corespund amândouă numelui secret al lui Dumnezeu și a celor 72 de demoni ai magiei Goetice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu