Cuvinte pentru un început...

Setea de cunoaștere este atât o binecuvântare, cât și un blestem. Prin diverse metode, suntem capabili să privim dincolo de păturile superficiale ale existenței pentru răspunsurile celor mai arzătoare întrebări. Astfel putem evolua, ne putem depăși condiția, dar durerea căderii în cele mai întunecate colțuri ale realității poate semăna numai dezastru. Spre deosebire de alte sisteme oculte unde adeptul umblă pe cărări pavate și luminoase, la adăpostul siguranței și păcii, în sistemele Căii Stângi, adeptul este singur, în locuri sălbatice, neumblate. Cele mai mari comori se află ascunse în Întuneric, puțini le găsesc, iar și mai puțini le dobândesc. La rădăcinile Copacului Mizantropiei, dezbrăcat de tot ceea ce este uman, adeptul îi culege roadele. Numai atunci se va rupe de creația ce l-a ținut captiv în iluzii; în moarte și extaz, se eliberează.

duminică, 24 iulie 2011

Thaumiel


Scopul Căii Stângi, conform căii Alchimice-Qliphothice, este de a ajunge la cea mai depărtată sferă întunecată, Thaumiel. Qlipha Thaumiel înseamnă „gemenii” sau „zeii gemeni” și este reprezentată de doi prinți, Satan și Moloch. Ei corespund unei polarități și dualități extreme inerentă într-un singur principiu. Ca o față Janus, cei doi demoni privesc în direcții opuse. Unul privește spre ceea ce a fost, creația împotriva căreia s-a revoltat magicianul și din care s-a emancipat. Celălalt privește spre viitor și lumile pe care magicianul – acum ca un zeu – este capabil să le creeze. Satan este „oponentul”, sau rebelul împotriva Creației și acelor structuri ce leagă existența și limitează magicianul. Moloch înseamnă „rege” sau „lord”, fiind cel ce creează și conduce noi lumi. Aceste două principii de „conducător” și „rebel” sunt unite în Thaumiel. Ei sunt la fiecare capăt al găurii negre ce se deschide atunci când magicianul atinge Thaumiel. Satan distruge universul A, în care magicianul este o creație, iar Moloch deschide universul B, în care magicianul este un creator. Aceste mistere sunt considerate atât de revoluționare și dificil de înțeles încât adeptul se ocupă de ele în mod exclusiv în timpul nivelurilor superioare de inițiere.

Diviziunea lui Thaumiel este motivul pentru care numărul Qliphoth-ului este 11, iar formula sa este AA=Adamas Ater, „Diamantul Negru”. Numerologic, numerele 1-10 sau 10-1, reprezintă unitatea dintre om și Dumnezeu, sfârșitul și începutul. Șarpele mușcându-și propria coadă simbolizează aceasta. Atunci când magicianul progresează conform nivelurilor Qabalistice, Kether, cel mai înalt principiu, este atins în ultima fază. La Kether 10 și 1 au fost unite iar cercul s-a închis; adeptul luminii și-a atins scopul și a devenidt una cu Dumnezeu. Adeptul întunericului atinge și el acest nivel, dar poate alege la aici să mai facă un pas important. Prin Thaumiel este deschis un alt nivel, al 11-lea: o gaură neagră ce devine o poartă spre un alt univers. Adeptul  se eliberează complet de Dumnezeu și de vechea creație și devine un creator. În loc să devină una cu Dumnezeu, magicianul devine un zeu însuși prin al 11-lea nivel. Acesta este scopul final și esența Căii  Stângi.

Tradiția Căii Stângi din occident și cea din orient, Vamachara, au același scop. Yoga obișnuită a Căii Drepte se străduiește – la fel ca misticismul tradiției luminii vestic – să atingă unitatea și să se topească cu divinitatea. În Tantra, Calea Dreaptă are același scop. Julius Evola în „Yoga Puterii” explică diferența dintre Calea Dreaptă și Calea Stângă:

„Este o diferență semnificativă între cele două căi Tantrice, cea pe latura dreaptă și cea pe latura stângă (amândouă se află sub aegisul lui Shiva). În prima, adeptul întotdeauna simte pe cineva superior lui, chiar și la cel mai înalt nivel de realizare. În a doua, el devine conducătorul suprem (chakravartin=conducătorul lumii).”

Calea Stângă ia un pas decisiv mai departe decât Calea Dreaptă. Acesta reprezintă misticismul în jurul numărului 11 și formula AA. Calea Dreaptă conduce către unitate cu Dumnezeu, în timp ce Stânga merge dincolo de Dumnezeu. Calea Dreaptă conduce către un final, un scop etern, o concluzie, în timp ce scopul Căii Stângi este să ajungă la un nou început. Cele două căi au fost comparate cu cele două metode în care se poate urma cursul unui râu. Calea Dreaptă urmează râul către mare, în timp ce Calea Stângă merge împotriva curentului înapoi la izvor. Calea Stângă merge înapoi și împotriva curentului. Atunci când magicianul ajunge la izvor are posibilitatea să schimbe direcția râului și să creeze un nou râu. Alt aspect important al Căii Stângi, atât în occident cât și în orient, este importanța zeiței întunecate; Lilith și Kali sunt mamele, iar pântecul lor este sursa către care magicianul se străduiește pentru a fi renăscut ca propriul lui copil și ca propriul lui creator. Diferența dintre scopul Căii Drepte și scopul Căii Stângi este același atât în orient cât și în occident. În occident, cea mai superioară sferă a luminii este Kether, „Coroana”, iar aici individul atinge unitatea cu Dumnezeu. În orient, nivelul culminant este Sahasrara; în acest stadiu adeptul ajunge la Samadhi, ce înseamnă „unitate cu Dumnezeu” și este o unitate cu divinul. Această etapă corespunde numerologic cu 10. Acest stadiu are ca simbol diamantul: cea mai pură și cea mai dură formă de carbon, fundația vieții. În cartea sa „777”, Aleister Crowley scrie, în ceea ce privește sfera Kether și numărul 10, „Diamantul este de un alb strălucitor; este carbon pur, fundația structurii vieții.” Adeptul Căii Stângi experimentează și el acest nivel, dar are posibilitatea, prin practica magică, să mai facă un pas (1 dincolo de 10, 11, ce corespunde cu pasul prin poarta 0). Acest pas este secretul din spatele diviziunii lui Thaumiel și a celor demoni gemeni, Satan și Moloch. Pasul dincolo de Kether și Sahasrara este simbolizat de diamantul negru (Adamas Ater). Crowley descrie diamantul negru în „777” atunci când reflectă asupra numărului 0: „Este invizibil dar totuși conține lumină și structură proprie.” Diamantul negru reprezintă libertatea supremă a Căii Stângi prin acest pas în plus față de Calea Dreaptă. Julius Evola descrie cum această idee există în Calea Stângă Tantrică:

„Aspectul creator și productiv al procesului cosmic este atribuit Căii Drepte, albului, și a celor două zeițe Uma și Gauri (în care Shakti apare ca Prakashatmika, cea care este lumină și manifestare). Al doilea aspect, acela al conversiei și al întoarcerii (exitus, reditus), este atribuit Căii Stângi, negrului, și de zeițele întunecate și distructive Durga și Kali. Așadar, conform lui Mahakala-Tantra, atunci când Căile Dreaptă și Stângă sunt în echilibru experimentăm samsara, dar atunci când Calea Stângă răzbate, găsim eliberarea.”

Când adeptul Căii Stângi face pasul dincolo Sahasrara, atinge o stare dincolo de Samadhi, care este numită Kaivalya. Adepții Căii Drepte vor să atingă Samadhi, dar adepții Căii Stângi caută Kaivalya. Kaivalya este o stare ce corespunde cu diamantul negru la care magicianul ajunge atunci când atinge Thaumiel. Aici adeptul dobândește o stare de individualitate absolută și divinitate. În loc să devină una cu Dumnezeu, aici adeptul devine Dumnezeu. Aceasta este o stare a transei totale și a prezenței absolute a Sinelui. Adeptul are potențialul de a ridica un nou univers. Pentru a atinge acest stadiu adeptul trebuie să deschidă o chakra dincolo de Sahasrara. Se numește Sunya, sau Shunya, și corespunde cu Thaumiel și cu gaura neagră. Acest nivel este descris în Aghora: Kundalini de Robert Svoboda:

„În starea Sunya toate numele și formele dispar, iar tu ești conștient de prorpia individualitate, altfel rămâne doar vidul. Totul în univers este conținut în Shunya, în forme nemanifestate; nu le mai poți percepe. Deși oamenii vor numi Stadiul Shunya ca fiind Vidul, el nu este gol, este plin.”

Posibilitatea deschiderii chakrei negre apare după ce magicianul a îndeplinit o deschidere completă a chakrei Ajna și a celui de-al treilea ochi. Chakra Ajna este o formă inferioară a Sunyei în corp. Sunya este al treilea ochi (ochiul lui Lucifer sau lui Shiva) într-o formă superioară, rezervată pentru adepții cei mai avansați ai Căii Stângi. Odată cu activarea chakrei Ajna, adeptul trebuie să ia o decizie finală: să devină una cu Dumnezeu în Sahasrara și să fie dezintegrat, sau să încerce pasul măreț și dificil prin Sunya și să devină un zeu. Nici Sahasrara și nici Sunya nu sunt chakre propriu-zise. Omul are șase chakre principale, de la chakra din bază până la Ajna din cap. Cele trei chakra inferioare sunt dominante în persoanele care sunt concentrate pe probleme lumești și pe instinctele primare. În persoanele spirituale chakrele superioare sunt dominante. Adepții Căii Drepte încearcă în principal să ridice energiile de la nivelurile inferioare la cele superioare într-un proces ce poate duce la iluminare la chakra Ajna, acolo unde adeptul realizează natura iluzorie a Sinelui și a universului. Ultimul scop al Căii Drepte este să facă pasul în afara Sahasrara, să atingă Samadhi ducând la dispariția Sinelui. Adeptul Căiii Stângi poate face un pas înapoi în sine în chakra Ajna și să găsească trei chakre ascunse în cap. Cele trei chakre secrete sunt Golata, Lalata și Lalana. Ele pot fi activate doar atunci când șarpele kundalini este activ iar chakra activează în forță. Doar atunci când chakra Ajna arde cu forța Kundalini adeptul poate găsi cele trei chakre secrete din spatele capului. Conform Vamachara, aceste trei chakre pot fi deschise doar cu binecuvântarea lui Kali. Chakrele secrete pot face adeptul un zeu în carne și oase.
Așadar, sunt 3X3 chakre, trei care sunt secrete și sunt deschise doar de cei mai avansați adepți ai Căii Stângi. Următorul pas este la chakra Sahasrara, dar prin deschiderea chakrei Ajna și a chakrelor secrete adeptul poate face un pas dincolo de Sahasrara și de al zecelea nivel, la Sunya, cel de-al 11-lea nivel, pentru a crea noi lumi dincolo de Sunya. Pe cealaltă parte a găurii negre adeptul va găsi de asemenea lumina infinită ce a fost percepută în trecut ca întuneric. În loc de unitatea cu Dumnezeu, calea întunecată oferă o dualitate dinamică fiind cel mai important principiu. Unitatea este echivalentă cu extincția, în timp ce dualitatea dă viață și energie.

Când magicianul ajunge la Thaumiel, se găsește în miezul absolut. Thaumiel este ochiul Dragonului și tronul lui Lucifer. Magicianul poate sta aici pentru totdeauna, dar poate face și alegerea supremă. Toate scopurile religioase, filozofice și metafizice pot fi îndeplinite aici. Magicianul poate intra în Nirvana, să devină una cu întunericul sau cu pântecul lui Kali, dar este de asemenea posibil pentru magician să inverseze sfera Thaumiel și să devină una cu Dumnezeu. Magicianul poate reintra în nivelurile inferioare sau să facă un ultim pas afară din univers.

4 comentarii:

  1. Salut, te felicit pentru munca depusa pentru a traduce aceasta carte. Sper sa reusesti sa traduci si Liber Azerate, insa totusi, cu unele lucruri din "Qabalah, Qliphoth and Goetic Magic" nu m-am lamurit ( in legatura cu ceea ce scrie in cadrul qliphei Thaumiel ). Pana la urma un magician al Caii Stangi ar trebui sa deschida chakra Sahasrara sau nu? Pentru ca mi se pare ca se contrazic reciproc declaratiile cum ca "un magician al caii stangi ajunge si el la acest nivel ( Kether )" si ceea ce se spune mai departe. Daca ma poti lamuri si ai timp, te rog lasa un reply, sunt interesat sa studiez :) Bafta si toate cele bune !

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc de apreciere și scuze de întârzierea răspunsului. Toată concepția din spatele sistemului qliphothic stă în numărul 10+1, un pas în plus față de Sephiroth. Cele 10 sephire reprezintă lumile/emanațiile care țin Cosmosul în existență. El reprezintă motorul acestui univers, ceea ce îl face să „funcționeze”. Qliphothul reprezintă anti-lumile/anti-emanațiile din exterior, din Anti-Cosmos. Îți poți imagina Cosmosul ca fiind o insulă în oceanul anti-cosmic. Acest ocean pătrunde pe insulă ca niște râuri cu o curgere inversă, altfel spus, Anti-Cosmosul operează prin Qliphoth, acesta din urmă fiind reprezentat de râurile de care vorbesc. Pătruns în Cosmos, impulsurile anti-cosmice își pierd din puritate, făcându-le astfel mai accesibile pentru ființa umană limitată. Inițiatul ia drumul invers, de la Nahemoth (Lilith) la Thaumiel. Așadar, Qliphothul reprezintă umbra Sephirothului, scopul fiecărei qliphe este să-și corupă corespondentul sephirothic. La asta se referea (cred) Karlsson când a zis de Kether, și poate ca să sublinieze această relație dintre cele două. Eu personal nu agreez sistemul „oriental”, și nici nu l-aș corela cu Qliphothul. Dacă mai ai nelămuriri, nu ezita să mă contactezi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut, tot eu sunt Amdusias, as vrea sa luam legatura si pe mail / messenger, sa discutam putin despre anumite lucruri, daca poti, si mai am o rugaminte la tine, daca ai putea sa imi recomanzi niste carti, in special despre meditatie si alte antrenamente, pentru ca vad ca esti foarte specializat in materie de teologie si cam tot ceea ce tine de LHP. Stima.

      Ștergere
    2. P.S. : Mulțumesc că m-ai lămurit. Dacă ai ceva timp liber, aș vrea sa vorbim pe messenger despre anumite lucruri, și in legătură cu Liber Azerate, dacă cumva o ai tradusă in engleză, te pot ajuta eu la traducerea in română, dacă îmi poți lăsa un attachment sau un link cu ea ; îți voi lăsa un mail pe adresa de la profil, și vorbim acolo. Și incă ceva... Pe site-ul acela, theoccult.bz, ai tu vreo invitație, sau cum aș putea face rost? Aștept răspuns și mulțumesc încă o data.

      Ștergere